O zi de munca normal,plec la banca sa depun din incasari.Vremea este perfecta,numai buna de o plimbare ,chiar daca este in interes de serviciu.Pe drum ma intalnesc cu un grup galagios de de copiii care mergeau in coloana,nu le stiu destinatia,impreuna cu doamnele lor educatoare.
Zambesc cand ii vad.Doamne, ce frumosi sunt! Veselia lor iti dao pofta de viata fantastica.
Traversez ,insa tot cu ochii pe ei sunt si ,fara sa vreau ,surprind un moment,pe care inca il intorc pe toate partile s ail inteleg si tot nu pot.A doua doamna educatoare,cea care se afla la sfarsitul coloanei,a inceput sa smunceasca sis a impinga una dintre fetite,habar nu am motivul,dar nu cred ca ar avea vreo scuza pentru un astfel de comportament.
Am ramas muta! Habar nu aveam cum sa reactionez.Cum poti sa te comporti asa cu niste copiii nu mai mari mai mari de cinci ani?De fapt cum poti sa te comporti asa cu orice copil,indiferent de varsta?
Am ramas impietrita,fara niciun fel de reactie.Ei si-au vazut de drum,au diparut,m-am vazut nevoita sa imi continui drumul.M-a zguduit aceasta intamplare.Am ramas cu un gust amar.Imi vad de drum.
Termin treburile ce le aveam,iar spre dupa-amiaza,fara sa vreau ,dau pe un grup de mamici peste postarea unei mame, care relata o intamplare asemanatoare cu cea pe care o vazusem eu de dimineata,dar ede data asta s-a intampat cand mamica era in visita la muzeu.
Citeam si realizam,ca intaplarea de dimineata,nu este un caz izolat,aceste abuzuri nu se intampla doar la mine in oras,ci si in alte orase,iar cel mai grav este ca ele inca se intapla,ca doamnele cred ca pot educa un copil prin violenta.
Insa, intrebarea care ma macina pe mine este:”cat de frustrate poate fi o astefel de persoana,incat sa vina sis a isi descarce frustrarile pe niste copii? Si cum a trecut testul psihologic o astfel de persoana?
Ca si mama imi este teama.
Oare copilul meu imi va spune daca este abuzat in viitor,la scoala sau a gradinita?
Sau va alege sa traiasca in teroare de frica abuzatorului?